VISEZ
O lume cu ingeri
miercuri, 6 martie 2013
Mi-este dor de mirosul de bine, de mirosul iubirii, de un rasarit cu o cafea aburinda.
Stii, ma intreb daca iti e bine, daca mai ma visezi acolo unde esti...
Mi-este dor....
alta amintire
Bună dimineaţa puiuţa
Pentru început, vreau să-mi mulţumesc. Îţi mulţumesc şi mă plec cu respect în faţa ta, pentru că eşti. Încă eşti..
Sper
că ai avut somnul lin şi odihnitor; te simţeam de aici cât erai de
epuizată. Şi fizic şi psihic şi emoţional. Dar dacă ai dormit poate
te-ai refăcut...poate. Ai visat ceva? Eu mă tot gândesc la drumul
acelei lacrimi care ai vrea să fii tu.
Ai
citit mesajul? De pe firul ierbii, unde ai ajuns? Pe vreo potecă de
munte? Îţi place muntele; de ce nu te duci acolo?E frumos, eu am fost
deja...îţi voi povesti. Altundeva...acum trebuie să îţi scriu despre prieteni falşi. Ştii...este greu...mereu îmi dai teme dificile.
Îmi
e greu să vorbesc despre prieteni falşi...nu ştiu ce înţelegi tu prin
termenul ăsta. Nu ştiu dacă, înşelîndu-ţi încrederea, am intrat şi eu în
categoria lor. Nu ştiu dacă aceia se pot numi prieteni. Poate doar
profitori...se dau pe lângă tine, ţi se bagă pe sub piele până îşi ating
scopul, apoi te părăsesc.
...sau poate ipocriţi? Oameni care stau lângă tine atunci când îţi este bine, dar te părăsesc la nevoie?
...sau poate meschini? Persoane preocupate de interesele lor mărunte, pt îndeplinirea cărora ai şi tu o fărâmă de rol?
Nu ştiu...sunt atâtea şi atâtea nume care se pot găsi! Prieteni falşi...mamă...ăştia-s d-ăia contrafăcuţi la chinezi
Ţie
îţi place să îi ai în jurul tău? Să îi ştii că te sapă pe la spate,
când nu eşti atentă? Ţi-ai complica o viaţă şi aşa complicată.
Indiferent a cui,
viaţa întotdeauna este complicată...
Sunt
curios...dacă tu eşti înconjurată de prieteni falşi, cum te-ai purta cu
ei? Aşa cu m ai chef, dacă ar fi să mă iau după noua ta postare. O
atitudine pe care o aprob din tot sufletul...dacă tu nu lupţi pt
propriile dorinţe şi nevoi, nimeni nu o va face. Şi chiar de-ar încerca,
nevoia ar deveni o poruncă, care niciodată nu este privită cu ochi
buni. Duce doar la răzvrătire şi la ceartă.
Şi
mi-e teamă că în dorinţa mea de a te ajuta să cauţi raza de lumină din
propriul suflet, exact spre asta am tins...Ţi-am contrazis fiecare
trăire negativă m-am luptat să elimini întunericul din tine pentru a
putea vedea mai clar pe ce drum trebuie să apuci.
M-am
luptat pentru a uita de propriul întuneric. Nu ţi-am
spus de el, este o slăbicine. Eu ştiu că mi le pot dovedi, dar tu nu mă
cunoşti, nu ai de unde să ştii asta. Deci, pentru a-ţi putea arăta
capacitatea mea de a rezista şi răbdarea în faţa suferinţei, a trebuit
să ascund.
Nu mă
scuz spunîndu-ţi toate astea. Îţi descriu doar o realitate pe care cred
că aş repeta-o, dacă aş avea ocazia. Ştiu...s-a prăbuşit o întreagă
lume când ai aflat...dar numai aşa m-ai putut cunoaşte fără idei
preconcepute. Nesiguranţa, teama, sensibilitatea, misterul,
infantilitatea...nu sunt slăbiciuni. Oricine are aşa ceva, însă oamenii
puternici şi le depăşesc.
Asta
aştept eu de la tine. Ştiu că eşti puternică. Cu perspectiva unui
viitor plin de iubire sau frigid, cu un zbor de aripi negre sau unul
fără o aripă, cu vise sau fără, mă aştept de la tine să merg
mai departe. Viaţa e o lungă mizerie, iar uneori mai faci şi câte-o
infecţie de la atâta murdărie. Dar niciodată nu ştii ce ai în faţă, de
unde poate apărea o insulă de lumină.
Spuneai
că eşti pierdută şi fără direcţie...până să ne întâlnim şi eu eram la
fel. Nu-mi găseam sensul existenţei. Fără job, fără colegi care să mă
mănânce de cur şi să mă enerveze...viaţa mea curge în majoritatea
timpului acasă, la calculator sau prin împrejurimi. Apoi. într-o zi ai
venit tu şi totul s-a schimbat.
Spui
că nu vrei să te schimbi...foarte bine, nu o face, dacă eşti fericită
aşa; nu eşti obligată. Nimeni nu îţi cunoaşte sufletul...Nu vreau să te
schimb. Vreau doar să îţi arăt că ai şi alte căi. Nu eşti tu cea mai
cea, iar toată planeta geme de frumuseţuri. Nu eşti
numai tu bobul de neghină dintr-o oca de grâu. Dar dacă tu vrei să
crezi aşa...fiecare e stăpân pe propriul fond de valori. Nu ţi le pot
impune pe ale mele.
Dar acum trebuie să dormi. Apoi să te trezeşti.
Vorbim prin sms - mai rar, că ai treabă multă.
Somn uşor.
Când te vei trezi, ştii că voi fi lângă tine...şi poate te voi săruta. Sau poate voi vrea doar să îţi fac poftă
luni, 12 noiembrie 2012
Adrian Paunescu - Dacă Tu Ai Dispărea
Daca tu ai dispareaÎntr-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.
Lucru lung si monoton
Sa te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai si umbla, Galatee !
Daca tu ai disparea
Fi-ti-ar moartea numai viata
Dulcea mea, amara mea
As pleca în tari de gheata.
Sa te fac din turturi reci
Sa te-mbrac în promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Orisiunde o sa-ti placa…
De-ai cadea într-adevar
În momentul marii frîngeri
As veni la tine-n cer
Sa te recompun din îngeri.
Si pe urma as pleca
Umilit si iluzoriu
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.
De-ai cadea într-adevar
În momentul marii frîngeri
As veni la tine-n cer
Sa te recompun din îngeri.
Si pe urma as pleca
Umilit si iluzoriu
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.
Daca tu ai disparea
Si din rîsu-mi si din plînsu-mi
Te-as gasi în sinea mea
Te-as zidi din mine însumï !
Seara de noiembrie
Si da, te simt aici.
Tu esti inceputul iernii?Caldura din casa...ceaiul cald de pe masa...Si pentru tine am ales sa scriu iar.
Am dat totul de o mie de ori, am sa mai dau inca o data.
ridica-ma tu,
adu-ma tu langa suflet,
da-mi tu...
fa-ma tu...
vino tu..
Tu esti inceputul iernii?Caldura din casa...ceaiul cald de pe masa...Si pentru tine am ales sa scriu iar.
Am dat totul de o mie de ori, am sa mai dau inca o data.
ridica-ma tu,
adu-ma tu langa suflet,
da-mi tu...
fa-ma tu...
vino tu..
Republicarea scrisorilor - lights
Bună dimineaţa :> smug
E bună, aşa-i? Nu te-a mai călărit nici un diavol mic şi slab...dacă mai respira şi greu, să ştii că ăla era Darth Vader când era copil - nu era Satana!
Momentan eu sunt fascinat de mailurille scurte şi aş vrea să testez metoda. Ideea e că mă freacă un pui de insomnie precoce şi parcă aş sta la o chatuială imaginară cu tine...cum să fac...cum să fac...ŞTIU! O s-o dau printre, ca la fotbal! :)) laughing
O să compun ceva care nu va fi nici cal şi nici măgar....UN CATÂR!! Dar nu Acel Catâr din Fundaţia lui Asimov, ci unul obişnuit, din acela care-l vezi la colţ de stradă sau aiurea pe vreun izlaz.
Aşadar şi prin urmare, să purcedem la scris:
Tema de astăzi: cadoul perfect.
Îmi place mult despre acest subiect. Am câteva amintiri foarte amuzante legate de cadouri:
- Una foarte tare de prin clasa a treia; era 8 martie şi toţi colegii au dus câte-un cadou pentr învăţătoare (pe atunci nu era moda cu strânsul de bani şi măgării d-astea...fiecare elev aducea ce-avea pe-acasă). No, şi vine ziua fericită, toată clasa se înşiră în faţa catedrei şi încep procesiunea dăruirii. Eu, în bancă, eram negru de supărare - părinţii mei nu au avut bani şi eu nu adusesem nimic. Moamăăăăăăăăă...da ştii ce mă ofticam? Aveam un bot....ziceai că-i autosradă, aşa era de viril! Trec 5 min, trec 10...colegii dădeau cadouri, eu ...hhhmmmmm...o cam luam în mână. Apoi îmi vine ideea salvatoare: bag viteză la catedră, mă aşez la coadă cu mâinile la spate şi când îmi vine rândul, numa' ce zic cu tupeu: "Doamna, eu nu v-am adus nimic, că nu au avut părinţii bani. Dar va urez la mulţi ani din tot sufletul". :) happy Şi Doamna doar pe mine m-a pupat, apoi m-a luat în braţe! Hihihihihi <):) cowboy
- Iar cealaltă despre o rudă căreia îi place să facă cadouri practice. Nu acordă timp, nu se stresează - intenţia contează în cele din urmă. Şi tanti ne lua (mie şi târlei de fraţi, adică) la fiecare aniversare un singur lucru: chiloţi şi şosete. "Las', că ştiu eu că va trebuie! Dulciurile vă strică dinţii, fără ele puteţi sta. Dar fără ciorapi şi chiloţi, ba!". Deci, chiloţi şi şosete...vreo câţiva ani. Apoi s-au inventat 38-urile şi a schimbat placa: s-a prins că ne trebuie umbrele. Chestia e că nu aveam şanse să facem stivă acasă; erau de proastă calitate - îţi dai seama - şi minteni se rupeau. Ocazia perfectă pentru un nou cadou perfect de ziua noastră...:)) laughing
Dar astea-s amintiri. În prezent...Nu ştiu despre alţii, dar eu ador să dau cadouri. Să le caut, să le pregătesc, să le împachetez şi apoi să le dăruiesc. Când eram în facultate şi ştiam că vine Crăciunul strângeam bursa pe 3 luni, ca să am cu ce cumpăra diverse daruri de Moş, pentru toţi ai casei. Ţin minte...odată, i-am luat la frate-miu un robot cu baterii (avea 8 ani pe vremea aia, mergea); a fost primul pe care l-a primit...i-l împachetasem şi ca în filme, în cutie legată cu fundă, şi toate cele. Obişnuit cu darurile părinţilor, care de obicei ne luau haine sau câte-o ciocolată, când a văzut ce a primit şi pe lângă, a căzut în genunchi şi a început să plângă de bucurie.
Da...îmi place să dăruiesc. Nu mă avânt să iau lucruri costisitoare, nu cred că un cadou scump este neapărat şi frumos. Dar contează mult forma în care îl oferi, încărcătura emoţională şi simbolistica. Adică...în condiţiile adecvate,şi o piatra poate deveni un cadou nepreţuit.
Cadoul perfect e discutabil, însă.
Teoretic, pentru a-l oferi trebuie să cunoşti foarte bine persoana. Să ştii care-i sunt pasiunile, dorinţele, să ghiceşti alte domenii care ar putea-o interesa sau alte lucruri care i-ar putea face plăcere. Apoi să îi iei ce îţi doreşte, fără însă a fi previzibil. Asta în teorie, repet.
În realitate, de cele mai multe ori contectul dictează totul. Perfecţiunea nu e ceva absolut, ci are un caracter individual,, în funcţie de aşteptările persoanei. Pentru cineva, o ciocolată poate fi mai mult decât a sperat vreodată...în timp ce pentru altcineva, chiar şi o maşină de mii de euro poate fi o banalitate.
Ştii...şi până la urmă, nici nu ştiu dacă ar trebui să alergăm după perfecţiune...toţi ne dorit atât de mul să fie ca la carte, încât normalul a devenit ceva special. Aşa că de multe ori, ofer doar cadouri. Găsesc ceva ce bănuiesc/ştiucă i-ar plăcea acelei peroane , cumper şi gata. Ofer.
Secretul e să te gândeşti la ea când alegi, nu la tine...cum făcea o cunoştinţă de-a mea. Când venea ziua mamei sau vreo altă ocazie specială, ochea un parfum mişto şi scump care îi plăcea; îl cumpăra şi îl oferea cadou. Chiar dacă mamei nu-i plăcea, cu atât mai bine: fata avea acoperire că a cheltuit o groază de bani pe ceva inutil şi se alegea şi cu parfumul, din moment ce mamei nu-i plăcea. Iar dacă şi mamei îi plăcea, ea tot împrumuta. "It's a win/win situation",
sâmbătă, 10 noiembrie 2012
alte inceputuri, alte anotimpuri...
si alti ani...se apropie de mine si ma contopesc odata cu fiecare clipa scursa.
De la zero
Acest blog a luat fiinta acum aproape 6 luni, intr-un mod ciudat totul a fost banat, cenzurat si sters.Deci, am luat-o de la capat, asa cum o iau si cu viata, mereu..in fiecare zi, de la capat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)